Rolul Fotografiei

Rolurile fotografiei : o privire prin prisma evoluției domeniului fotografic și societății

Teoretizarea în domeniul fotografiei este o provocare ce obligă și solicită o sinceritate, precum și o bună stăpânire a domeniului. Pentru că despre fotografie se "vorbește" cel mai bine realizând-o, lăsând-o să își indeplinească o misiune sacră : aceea de a face eternă o secvență de spațiu-timp-emoție. Cred cu tărie că cei care au inventat-o, alchimiștii luminii, au fost conștienți de puterea pe care o capătă omul, prin fotografie. Sigur, omul de la 1830 avea poate un alt mod de viață decât al millennial-ului de astăzi. Cu toate acestea, un fapt străbate transversal istoria : de când a început să existe, fotografia a incitat o putere de seducție unică.

Precum orice lucru valoros, fotografia a fost inițial blamată. Necesita mijloace greoaie de realizare, pe care doar unii inițiați le puteau stăpâni, multiplicarea era anevoioasă, mediul fotosensibil era extrem de vulnerabil. Pictorii au considerat inițial fotografia că fiind un domeniu colateral, marginal, care abia reușea să copieze natura, iar lipsa mijloacelor personale de redare o făcea complet neinteresantă ca mediu de exprimare artistică. A fost nevoie de un Alfred Stieglitz, Paul Strand, de un Atget, un Weston, Ansel Adams sau un Robert Frank pentru ca fotografia să fie legitimată ca formă independentă de artă. Domeniul s-a născut greu, oamenii nu au fost pregătiți pentru ea, dar în cele din urmă fascinația a învins.

De la cutia de lemn mare și greu de transportat, a fost nevoie că Eastman Kodak să inventeze pelicula și aparatul de fotografiat popular, pentru ca puțin mai târziu, Ernst Leitz și Oskar Barnack să inventeze aparatul de fotografiat, așa cum îl cunoaștem și astăzi. Pentax a creat apoi ceea ce numim un SLR, marcând arhitectura sistemelor foto pentru totdeauna. Generația anilor ‘70 a aflat prin fotografia instant un nou mod de exprimare, emblematic. Fotografia era în sfârșit la îndemâna oricui, pe loc. Nimic nu s-a comparat însă, după nașterea fotografiei, cu pasul imens făcut înainte prin inventarea senzorului digital și implementarea sa într-un aparat foto, care a deschis o nouă lume a comunicării vizuale, la începutul anilor ‘90. Răspândirea internetului, nașterea rețelelor sociale, precum și afinitatea din ce în mai crescută pentru momentul prezent, pentru informația de tip "breaking-news", totul prin prisma dependenței căpătate pentru impactul imediat, au transformat astăzi imaginea în "regina" mediilor de comunicare. Practic, agențiile, companiile, campaniile, publicațiile, orice întreprindere care își propune să comunice un mesaj unei audiențe sau client, au astăzi nevoie de imagini puternice, memorabile. Istoria publicității și fotografiei de modă este o oglindă a traversării acestor etape. Autori precum Avedon, Newton sau Leibowitz au creat capodopere vizuale, exprimând concepte, viziuni creative sau figurile marcante ale vieții culturale sau politice, de-a lungul decadelor. Lange, Maier, McCurry, Doisneau, H-C Bresson, Capa, Nachtwey sunt doar câteva nume pe care orice instagrammer sau creator de conținut care se respectă ar trebui să le cunoască.

Fotografia a evoluat între exprimarea realității și a ceea ce pare a fi real, între obiectivitate și subiectivism, între rațiune și pictorialism, între descrierea directă a subiectului vizibil și exprimarea acelor stări greu de definit, totul născut însă prin nevoia de exprimare a creativității și a unor emoții până atunci nedefinite. Este oglindă a memoriei, timp sedimentat, distilat, vibrat. Unul dintre atuurile magice ale fotografiei este capacitatea sa de a aduce la lumina ceea ce era până atunci invizibil, fixarea a ceea ce este prin definiție trecător. Mai ales dacă sunt reprezentate obiecte, fapte și stări privite și simțite de către absolut toată lumea, dar într-un mod inconștient și diferit. Între exprimarea a ceea ce este exterior și ceea ce caută o cale de exprimare dinspre interior, foarte intim și eventual incert, fotografia devine valoroasă atunci când reușește să miște ceva, să aducă noi sensuri ale realității, noi conștientizări și repere. Poate marca generații, poate schimba cursul istoriei, ne poate face oameni mai buni, mai atenți la lumea dimprejur, la necazuri și la bucurii, la cer și la apus, poate ajuta la înțelegerea lumii și la o bună conectare a noastră, poate facilita comunicarea și cunoașterea de sine.

Când și cum poate fi definită o fotografie că fiind "bună" ? Criteriile de evaluare pot fi multiple și pot pendula între înțelegerea mesajului și poetizarea lui. În cele din urmă, precizia interpretării și nașterii sensurilor poate că nici nu mai sunt importante. Important devine ca imaginea să miște ceva în cel care o realizează, și apoi în cel care o privește, să devină memorabilă, să emoționeze, să fie un mijloc de aflare și de naștere a unor noi părți din puzzle-ul de straturi infinite care alcătuiesc lumea văzută și nevăzută.

Astăzi, imaginea este foarte ușor de obținut, la îndemâna oricui. Nici măcar nu mai este necesară deținerea unui aparat foto. Nici măcar cunoașterea unui minim de istorie sau noțiuni de estetică. Cu telefonul mobil se pot crea și împărtăși spontan imagini. Câteva filtre aplicate și "capodopera" este gata de lansare în spațiul public virtual. Ne putem povesti pe sine, putem deveni în sfârșit vedete, ne putem imagina cum contăm pentru ceilalți, fără să facem mare lucru sau mimând bunăstarea și fericirea, stilul și un titlu nobiliar fictiv. Și deși mediul internetului ar trebui să fie un depozitar al memoriei colective, totul stă astăzi sub semnul consumabilului. Pare să conteze doar ceea ce se întâmplă acum. Ce a fost ieri, e deja vechi și eventual nu mai interesează pe nimeni. Tocmai când avem acces la toate straturile istoriei, aceasta își pierde consistența și atractivitatea în favoarea unui "live" dintr-o destinație de vacanță de vis. Selfie-ul devine viralul contemporan. Instagrammerul, vlogerul și blogerul, influencerul devin noile staruri și vedete. Content creator-ul devine un arhanghel al noilor media de comunicare ce devorează imagini cu orice subiect, cu orice ocazie și în orice moment al zilei, intensiv.

Dincolo de modă, există riscuri. Dincolo de riscuri, există tendințe. Dincolo de acestea, există o oglindă a societății. Moda însă trece, iar imaginea are un avantaj : ea rămâne. Și e bine să fie realizată cu har, cu pasiune, cu dedicare și cunoaștere, pentru a lăsa un semn care contează. O cultură vizuală solidă, sinceritatea, autenticitatea, interesul pentru subiect, capacitatea de a discerne și de a pătrunde realitatea, capacitatea de a naște emoție și poveste, poezie și vibrație, de a înțelege și trăi momentul, de a povesti lumea în care trăim și fațetele ei – toate devin parte a condiției ideale de realizare a fotografiei care contează, care rămâne și care mișcă ceva.



Autor: Vlad Eftenie,
www.vladeftenie.ro

← BACK